Uniunea Europeană de astăzi este rezultatul unei lungi evoluţii care începe în 1952 (la intrarea în vigoare a Tratatului de la Paris, încheiat la 18 aprilie 1951), prin fondarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către Franţa, Germania (de Vest pe atunci), Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg. Ministrul de externe francez, Robert Schuman şi cancelarul german Konrad Adenauer au fost politicienii care au făcut posibilă aplicarea principiului cooperării între statele europene cu scopul reconstrucţiei şi dezvoltării Europei şi consolidării păcii pe continent. Principiul colaborării şi cooperării se extinde în 1958, la intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma (1957) şi asupra economiei, prin crearea Comunităţii Economice Europene care şi-a dovedit viabilitatea în timp, înregistrând o creştere economică uriaşă.

Procesul de extindere începe în 1973 cu aderarea Regatului Unit, Irlandei şi Danemarcei şi continuă în 1981 cu aderarea Greciei şi în 1986, a Spaniei şi Portugaliei. În 1995, se adaugă Austria, Suedia şi Finlanda, iar după căderea blocului comunist, din 2004, pe lângă Cipru şi Malta, începe extinderea către est, cu aderarea Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Cehiei, Slovaciei şi Ungariei. România şi Bulgaria devin membre ale Uniunii Europene în 2007, iar în 2013, Croaţia devine cel de-al 28-lea stat membru.

INSTITUŢIILE UNIUNII EUROPENE

PARLAMENTUL EUROPEAN este organul legislativ al Uniunii Europene, ales prin vot direct, (primele alegeri directe au fost în 1979) care îndeplineşte trei roluri principale:

-          Adoptarea legilor. Puterea legislativă este împărţită între Parlament şi Consiliu, procedura de adoptare a majorităţii legilor UE – „procedura de codecizie” în care Parlamentul şi Consiliul se află pe poziţii de egalitate, conduce la adoptarea de acte comune ale Parlamentului şi Consiliului. Faptul că Parlamentul este ales prin vot direct contribuie la garantarea legitimităţii democratice a dreptului european.

-          Control democratic asupra instituţiilor UE, în special asupra Comisiei Europene. Parlamentul aprobă numirea membrilor Comisiei (comisari), propuşi de statele membre şi pentru preşedintele Comisiei. Monitorizează activitatea Consiliului, colaborează cu acesta în domeniile politicii externe şi de securitate comună, chiar dacă în luarea deciziilor pe aceste domenii, Consiliul este unicul responsabil.

-          Controlează finanţele publice împreună cu Consiliul stabilind anual bugetul Uniunii Europene, care după dezbateri, intră în vigoare numai după semnarea de către preşedintele Parlamentului. Decide dacă aprobă administrarea bugetului de către Comisie pentru exerciţiul financiar anterior.

Parlamentul se reuneşte la Strasbourg în sesiuni plenare de 12 ori pe an, în cadrul cărora examinează propuneri legislative şi adoptă modificări înainte de a se ajunge la forma finală a actelor legislative. De asemenea, în aceste sesiuni pot fi prezentate comunicări ale Consiliului şi Comisiei Europene. Pentru sesiuni suplimentare Parlamentul se poate reuni la Bruxelles.

Mai multe informaţii: www.europarl.eu

CONSILIUL EUROPEAN reuneşte şefii de stat sau de guvern din statele membre, Preşedintele Consiliului European şi Preşedintele Comisiei Europene şi are funcţia de a stabili direcţia politică şi priorităţile Uniunii Europene.

Reuniunile Consiliului se desfăşoară la Bruxelles de patru ori pe an, nu se adoptă acte legislative, însă concluziile reuniunilor identifică problemele majore pe care Consiliul le va aborda în cadrul întâlnirilor miniştrilor și acţiunile care trebuie întreprinse pe problemele identificate.

Preşedintele Consiliului European este ales de către Consiliu, are un mandat de doi ani şi jumătate ce poate fi reînnoit o singură dată şi are drept atribuţii coordonarea activităţii Consiliului prin convocarea şi prezidarea reuniunilor. În cadrul reuniunilor, deciziile se adoptă prin consens sau cu majoritate calificată în cazul alegerii preşedintelui, al numirii Comisiei şi Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.

Mai multe detalii: www.european-council.europa.eu

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE reprezintă statele membre şi este format din miniştrii statelor UE care se reunesc la Strasbourg şi Luxembourg pentru a lua decizii cu privire la politici şi adoptarea legislaţiei europene.

Reuniunile consiliului sunt tematice şi în funcţie de subiect participă miniştrii de resort – mediu, economie, finanţe, etc. Există 10 configuraţii diferite ale Consiliului – Afaceri Generale, Afaceri Economice şi Financiare, Justiţie şi Afaceri Interne, Ocuparea Forţei de Muncă, Politica Socială, Sănătatea şi Consumatorii, Competitivitate (piaţa internă, industrie, cercetare, spaţiu), Transport, Telecomunicaţii şi Energie, Agricultură şi Pescuit, Mediu, Educaţie, Tineret, Cultură şi Sport care sunt prezidate de statul membru care deţine preşedinţia Consiliului şi Consiliul Afaceri Externe care este prezidat de Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru politica externă şi politica de securitate.

Preşedinţia Consiliului este asigurată semestrial prin rotaţie de către statele membre. Excepţie face Consiliul Afaceri Externe, care este prezidat de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, în scopul aplicării politicii externe în numele Consiliului.

Consiliul este un factor important de decizie în Uniunea Europeană care are cinci responsabilităţi fundamentale:

-          Adoptarea legilor europene – în majoritatea situaţiilor împreună cu Parlamentul European

-          Coordonarea politicilor statelor membre

-          Dezvoltarea politicii externe şi de securitate comună a UE pe baza orientărilor stabilite de Consiliul European

-          Adoptarea bugetului UE, în colaborare cu Parlamentul European

Mai multe detalii: http//:consiliulm.europa.eu/

COMISIA EUROPEANĂ este organul executiv al Uniunii Europene care elaborează propuneri legislative, asigură respectarea acordurilor şi promovează Uniunea. Comisia este alcătuită din comisari, câte unul pentru fiecare stat membru şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles. Comisia este independentă politic, rolul acestei instituţii fiind de a reprezenta şi apăra interesele Uniunii Europene în ansamblu. Numirea Comisiei se face la fiecare 5 ani, la şase luni de la alegerile pentru Parlamentul European. Guvernele statelor membre propun un preşedinte care, după ce este ales de Parlament, consultă guvernele statelor membre şi alege ceilalţi membrii ai comisiei. Noul Parlament audiază toţi membrii propuşi şi îşi prezintă avizul cu privire la întregul „colegiu”, iar noua Comisie îşi poate începe activitatea în luna ianuarie a anului următor.

Funcţiile principale ale Comisiei sunt:

-          Să propună proiecte legislative Parlamentului şi Consiliului. Comisia este singura responsabilă pentru elaborarea propunerilor de noi acte legislative europene pe care le prezintă Parlamentului şi Consiliului („dreptul de iniţiativă”) cu scopul de a apăra interesele Uniunii şi ale cetăţenilor săi. Pentru exercitarea acestei funcţii, Comisia colaborează cu organisme consultative (Comitetul Economic şi Social European, format din reprezentanţii angajatorilor şi sindicatelor şi Comitetul Regiunilor, format din reprezentanţii autorităţilor locale şi regionale), solicită opinia parlamentelor naţionale, a guvernelor, a publicului larg.

-          Să administreze şi să aplice politicile Uniunii Europene şi bugetul. Comisia este responsabilă de gestionarea şi execuţia bugetului Uniunii, a politicilor şi programelor adoptate de Parlament şi Consiliu. În gestionarea bugetului, supravegherea Curţii de Conturi este importantă pentru asigurarea unei bune gestiuni financiare.

-          Să aplice dreptul european (alături de Curtea de Justiţie). Comisia şi Curtea de Justiţie se asigură că legislaţia Uniunii se aplică adecvat în toate statele membre, iar în cazuri de neîndeplinire a acestor obligaţii, Comisia ia măsuri pentru remedierea situaţiei.

-          Să reprezinte Uniunea Europeană în lume. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate este unul dintre vicepreşedinţii Comisiei şi are în răspundere politica externă a Uniunii.

Mai multe detalii: www.ec.europa.eu

 

CURTEA DE JUSTIŢIE este alcătuită din 27 de judecători, câte unul din fiecare stat membru al UE şi asistată de opt avocaţi generali care prezintă avize motivate cu privire la cauzele aduse în faţa Curţii. Rolul său este de a se asigura că legislaţia UE este interpretată şi aplicată la fel în toate statele membre şi are funcţia de a se pronunţa cu privire la cauzele care îi sunt prezentate spre soluţionare.

Curtea este împărţită în două organisme – Curtea de Justiţie, care gestionează cererile de pronunţare a unei hotărâri preliminare primite de la instanţele naţionale, anumite acţiuni în anulare şi recursuri şi Tribunalul, care se pronunţă în situaţiile de acţiuni în anulare iniţiate de persoane fizice şi societăţi.

Curtea de Justiţie pronunță hotărâri în cauze diferite: hotărârea preliminară; procedurile de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor de către statele membre (la sesizarea Comisiei sau a unui stat membru, dar situaţiile sunt rare); acţiuni în anulare; acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona.

Mai multe detalii: http//:curia.europa.eu/

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ, înfiinţată în 1998, odată cu introducerea monedei unice, are drept membrii băncile centrale naţionale din Zona Euro şi funcţia de a gestiona moneda euro şi politicile monetare din Zona Euro. Sediul se află la Frankfurt pe Main, în Germania.

Misiunea sa este de a asigura stabilitatea monetară în Zona Euro (inflaţie scăzută şi preţuri de consum stabile) în scopul realizării unei creşteri economice susţinute. Banca Centrală Europeană este o instituţie independentă, care adoptă soluţii fără a solicita sau accepta instrucţiuni de la guverne sau alte instituţii UE.

Mai multe detalii: www.ecb.europa.eu.